S.P.Huntington: valurile democratizării

S.P.Huntington înainta în 1991 o teorie politică de un interes aparte pentru studiul de faţă. Potrivit acestei teorii, între 1830 şi 1990 avem de-a face cu valuri de democratizare continuă în Europa, acestea având perioada de flux şi reflux, în sensul de urmare a procesului european general de modernizare politică prin democratizare şi de întoarcere periodică la guvernări de tip autoritar sau totalitar. Începutul primului val al democratizării este identificat de S.P. Huntington The Third Wave (1991) în prima jumătate a secolului trecut când, în 1832, avem de-a face cu reformarea sistemului electoral britanic prin eliminarea “burgurilor putrede”, cum ar spune N.Iorga, din harta electorală. Acest val de democratizare are un “flux” continuu care ţine până la începutul primul război mondial, după care urmează “refluxul” către sisteme politice de tip autoritar sau totalitar. Fluxul primului val se produce deci între 1828-1926, fiind urmat de un reflux între 1922-1942. Acest prim val de democratizare ne interesează în mod deosebit pentru că, în calitate de concept care desemnează o realitate istorico-politică, acesta ar trebui să dea seamă despre fenomene şi procese politice de modernizare asemănătoare şi în Periferia Europei. Datele istorice concrete ne oferă suficiente motive să dăm dreptate lui Huntington. În perioada 1828-1926, peste 30 de ţări europene şi SUA participă într-o formă sau alta la acest proces de modernizare politică. Al doilea val al democratizării începe în urma celui de-al doilea război mondial, cu eliberarea coloniilor şi are un flux mai scurt, până în anii şaizeci, când refluxul spre autoritarism al sistemelor politice ale Americii Centrale şi de Sud domină peisajul istoriei politice mondiale. Valul al treilea al democratizării începe cu căderea regimurilor politice de tip autoritar din Peninsula Iberică, dispariţia lui Salazar în Portugalia (1974) şi a lui Franco în Spania (1975) putând fi luate ca puncte de reper teoretic pentru o epocă a democratizării care cunoaşte mai multe unde. Ultima dintre acestea este dată de democratizarea societăţilor comuniste din estul şi centrul Europei, după căderea regimurilor totalitare între 1989-1991. Dacă mergem pe linia analizei de tip istoric a lui Huntington, istorie pe care reuşeşte să o strângă într-o teorie destul de “tare” după criteriile cele mai dure ale ştiinţei politice şi ale sociologiei politice, atunci ar trebui să acceptăm că, începând de acum aproximativ 200 de ani societăţile euro-americane şi-au descoperit calea politică de evoluţie: democratizarea prin instituirea şi funcţionarea valorilor liberale.

Leave a Reply