În propria ignoranţă încă îl mai bănuiam pe Alin Păunel Tişe de un anumit tact politic. Citind acest textelectrizant, scris parcă sub impulsul scelerat a unei curci turbate, am uitat pe moment de jupânul politic Alin Păunel Tişe, închipuindu-mi că în faţă, îmi stă o virgină frigidă şi speriată de următoarea mişcare.
Cu amărăciune recunosc din start că-n ansamblul de afirmaţii învălmăşite, mă regăsesc în nemulţumirea jupânului, conform căreia unii dintre detractarii funeşti ai domniei sale, l-ar dori insistent pe la porţiile DNA sau DIICOT…
Încă de la începutul anului 2011 denunţam cultul personalităţii şi populismul membrilor PDL Cluj, constatând cu regret, că puţinele proiecte finalizate ale CJ Cluj erau imediat ştampilate cu numele dlor Păunel Tişe şi mâna sa dreaptă Radu Bica.
Una dintre temele „politice” predilecte portocalei someşene, duelul mărunt între răsfăţaţii preseijupânul judeţului şi parabolanul şpăgii, au captat prima jumătate a anului politic prin atacuri indirecte ori directe. Analiza calmă a tele-evanghelistului Apostu vs. profeţia bulevardieră a jupânului judeţean au stăpânit în stil mare până și ultima tastatura a redacţiilor de la Cluj.
La acest concert surd au lipsit însă spectatorii. În afara celor 3.000 de unici ce citesc zilnic presa la Cluj, direct interesaţi, priorităţiile administrative ale Clujului au rămas doar simple restanţe pentru cetăţeni şi necesităţiile comunităţii noastre.
Autostrada Transilvania şi Spitalul Regional de Urgenţă au rămas la stadiul de proiecte mari şi necesare, dar administrate de politicieni mărunţi, lipsiţi de interes sau viziune. Fie că vorbim de guvern ori CJ, liderii PDL au aruncat vina propriei ipotenţe pe moştenirea PSD-istă din 2000-2004 şi dacă aveau ocazia şi conjunctura chiar şi pe cabinetele comuniste ale defunctului Gheorghiu-Dej.
Primele angajaţilor CJ Cluj (2.300.000 ron în 2010) şi ştampilarea stadionului Cluj Arenacu un banner portocaliu, marcă înregistrată au constituit alte elemente ale egolatriei puterii democrat liberale la Cluj.
Un proiect realizat în pripă, într-o perioadă de recesiune în care cetăţenii au fost rapid corectaţi salarial de specialistul în constituţional, dl Emil Boc, Cluj Arena, a rămas doar un proiect mega-populist care lunar înghite zeci de mii de euro pentru mentenanţă şi utilităţi din buzunarul cetăţeanului român, un stadion ridicat atipic vremurilor moderne, în centrul unui oraş, poate din dorinţa ascunsă a unor indivizi de a bloca oraşul şi de a crea parcări speciale pe model Udrea. Dar până atunci, proiectul se confruntă cu o largă afluenţă a suporterilor „U” aproximativ 6.000\meci. Şi pentru ei s-au alocat în aceste vremuri peste 35.000.000 euro… Penibil şi incredibil de populist!
Centura Vâlcele-Apahida, unde s-au depăşit cu mult costurile, peste 200 milioane de euro, a devenit în folclorul someşan centura de lut devenind practicabilă (siguranţă) cel mai probabil doar pentru renii premierului Emil Boc.
Preocupat de războiul civil din PDL Cluj, Tişe a ocolit inexplicabil un investitor strategic, IBM, ignorând şi altul de un mai mic renume, Swarovski, în condiţiile în care fabrica Nokia de la Jucu şi-a închis porţile.
Binenţeles că epopeea licitaţiilor organizate de către Consiliul Judeţean Cluj cu societatea Kiat Group, firmă “abonată la contracte din fonduri publice” a continuat, iar Radu Bica a devenit uşor amfitrionul licitaţiilor judeţene, omul cu latrina, cel ce şi-a asumat „răspunderea”.
Ce nu a reuşit administraţia Floreştiului, au obţinut procurorii DNA după ce s-a dat în vileag legătura tainică dintre vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Radu Bica, arestat pentru corupţie, şi patronul firmei de transport Fany SRL.
Locuitorii Floreştiului se plângeau de câţiva ani de monopolul acestei societăţi, fiind nemulţumiţi de preţurile ridicate, condiţiile de transport dar şi de nerespectare orarului. În mod inexplicabil dar pe deplin înţeles (după arestarea lui Bica), în 2011, Guvernul României a decis să emită o hotărâre de guvern prin care licenţele de transport, inclusiv pe ruta Cluj Napoca-Floreşti să fie prelungite, fără licitaţie cu încă doi ani.
Nici reabilitara drumurilor judeţene nu s-a realizat, Tişe inagurând doar câteva tronsoane scurte, promiţând pentru la anul alte inaugurări.
În acest context administrativ dar şi în spectrul general politic, dominat de o frică faţă de Tişe (şi mai ales Camelia) spre final de an, speriat relativ de arestarea omului său dar jubilând în secret pentru eliminarea politică a adversarului său, milcoveanul Apostu, Păunel Tişe se victimizează. Acelaşi Tişe care în urmă cu doar câteva luni, de pe cai mari urechea tinerii din opoziţie pentru „impertinenţă”…
